FAUNĂ · SURSĂ DE HRANĂ · ASIA ȘI AFRICA

Gazelă persană

Gazelele: prada care a hrănit vânători timp de milenii

Rapide, gregare și numeroase, gazelele au fost timp de milenii unul dintre tipurile de carne cele mai consumate în sud-vestul Asiei.

Documentația muzeului · lectură publică și gratuită, fără înregistrare.

Reconstituire furnizată: mascul de gazelă persană din profil, cu coarne inelate curbate spre spate, spinarea brun-nisipie și burta albă, pe fundal negru. — **RECONSTITUIRE FURNIZATĂ · INTERPRETARE VIZUALĂ**
Reconstrucție · Ipoteza vizuală enunțată
Reconstituire furnizată proiectului împreună cu modelul 3D al piesei. Nu este o fotografie arheologică și nici un facsimil metric. Materialele, finisajul, proporțiile și detaliile vizibile pot diferi de original. Fișa și sursele sale disting ceea ce este documentat de ceea ce este interpretat.

Explorează în 3D

Modelul se descarcă numai când îl deschizi. Trage sau folosește tastele săgeți pentru a-l roti; + și − pentru a apropia și îndepărta. Închiderea lui eliberează memoria ocupată.

Reconstrucție digitală furnizată de utilizator; metadatele fișierului indică Tripo. Nu este o scanare arheologică și nici o replică metrică; geometria furnizată este păstrată integral. Este expusă la mărime naturală aproximativă: în jur de 0,68 m la greabăn și 1,05 m până la vârful coarnelor, talia unui mascul adult de gazelă persană. Blana, marcajele, coarnele și proporțiile individuale sunt decizii de reprezentare; nu este un exemplar excavat.

Istorie și context

Gazelele trăiesc în stepele și semideșerturile din Asia și Africa. În sud-vestul Asiei au fost, timp de zeci de mii de ani, una dintre cele mai importante prăzi ale grupurilor umane. În sudul Levantului, gazela de munte a fost prada principală din Paleoliticul mijlociu până în Neoliticul preceramic, acum aproximativ 9.500 de ani.

Gazela persană (Gazella subgutturosa), specia din această sală, străbătea stepele Mesopotamiei Superioare. La Göbekli Tepe, oasele ei apar, alături de cele de bour, printre principalele resturi de vânat, iar cercetătorii leagă întrunirile de la sit de trecerea turmelor între mijlocul verii și toamnă. Milenii mai târziu, când carnea provenea mai ales de la animalele domestice, au avut loc ucideri în masă care, potrivit unui studiu din 2011, au contribuit la dispariția aproape completă a speciei din Levant.

Ceea ce știm și ce interpretăm

Fapt documentat: oasele de gazelă domină multe ansambluri de vânat din sud-vestul Asiei, iar la Göbekli Tepe gazela se numără, alături de bour, printre animalele cel mai des vânate. Interpretare: legătura dintre trecerea sezonieră a turmelor și întrunirile de la sit este o propunere a cercetătorilor. Modelul nu reproduce un exemplar excavat.

Specia și importanța ei ca pradă sunt documentate prin resturi osoase. Blana, marcajele și proporțiile din imagine și din model sunt o interpretare; nu reproduc un individ anume. La această specie, coarnele sunt caracteristice mai ales masculilor.

Date de catalog

Specie: Gazella subgutturosa · gazelă persană sau gazelă cu gușă
Habitat: Stepe și semideșerturi din Asia, din Anatolia și Arabia până în Mongolia și China
Rolul în Preistorie: Una dintre principalele prăzi din sud-vestul Asiei înainte de creșterea animalelor
La Göbekli Tepe: Printre animalele cel mai des vânate, alături de bour · ≈9600–8200 î.Hr.
Legătura cu Sarımğara: Faună de stepă din jurul Çakmaktepe · apare în joc
Stare actuală: Vulnerabilă conform IUCN

O privire mai de aproape

Lectură de aproximativ 2 min · Secțiuni: 4. Lectură extinsă și surse · acces gratuit. Revizuire editorială înregistrată: 9 octombrie 2026.

O pradă abundentă timp de milenii

În sudul Levantului, gazela de munte a fost prada principală de acum aproximativ 200.000 de ani până acum aproximativ 9.500 de ani. Un studiu din 2022 propune ideea că impactul uman le-a redus numărul și a permis ca, în medie, gazelele să fie mai mari: mai întâi printr-o vânătoare mai intensă, apoi prin agricultură, gestionarea animalelor și satele permanente. Gazela persană din această sală este o altă specie, specifică stepelor mai estice și mai nordice.

Cercetare · Munro, Lebenzon și Sapir-Hen (2022) · gazela ca pradă în LevantConsultare înregistrată: 9 octombrie 2026.

Turme care marcau calendarul

La Göbekli Tepe au fost găsite numeroase oase sparte și arse de animale vânate, mai ales bouri și gazele. Cercetătorii propun ideea că oamenii se adunau acolo între mijlocul verii și toamnă, când treceau gazelele, și că hrana era pregătită pentru a fi consumată imediat, nu pentru a fi depozitată.

Patrimoniu · DAI · ospețe la Göbekli Tepe și trecerea sezonieră a gazelelor (2019)Consultare înregistrată: 9 octombrie 2026.

Când vânătoarea a încetat să fie sustenabilă

La Tell Kuran, în nord-estul Siriei, un mare depozit de oase de gazelă persană din mileniul al IV-lea î.Hr. arată ucideri în masă într-o perioadă în care carnea provenea deja mai ales de la animalele domestice. Autorii susțin că această vânătoare a perturbat migrațiile și a contribuit la dispariția aproape completă a speciei în Levant.

Cercetare · Bar-Oz, Zeder și Hole (2011) · ucideri în masă de gazele persaneConsultare înregistrată: 9 octombrie 2026.

Cum recunoști gazela persană

Numele său face aluzie la lărgirea laringelui, mai vizibilă la masculi. Spre deosebire de alte gazele, femelele sunt de obicei lipsite de coarne. În multe zone ale arealului său a scăzut mult și acolo supraviețuiește mai ales în locuri izolate sau în rezervații protejate. IUCN o consideră vulnerabilă.

Patrimoniu · Universitatea din Michigan · Animal Diversity Web: Gazella subgutturosaConsultare înregistrată: 9 octombrie 2026.

Locația și teritoriul

DOMENIUL REGIONAL

Mesopotamia Superioară · împrejurimile Göbekli TepeMarcaj regional orientativ: indică situl unde a fost studiată fauna vânată, nu întregul areal al speciei și nici locul de capturare a unui exemplar.

Surse și referințe

Află mai multe · studiu științific

Ți-a plăcut această fișă?

Părerea ta ne ajută să îmbunătățim muzeul. O poți schimba oricând dorești.

Se încarcă evaluarea ta…