Reconstituire vizuală declarată pentru contextualizare muzeografică; nu este o fotografie a originalului și nici o dovadă documentară.
Istorie și context
Paginile dedicate lui Venus din Codicele de la Dresda organizează cinci perioade sinodice de 584 de zile, în total 2.920 de zile, aproape opt ani solari. Aparițiile și disparițiile planetei sunt legate de prevestiri și acțiuni rituale, nu de o astronomie separată de societate.
Corecțiile interne permiteau utilizarea tabelului pe intervale lungi. Manuscrisul păstrat este postclasic și probabil a copiat cunoștințe mai vechi; nu îi reprezintă pe toți scribii mayași și nici nu demonstrează o observație modernă cu instrumente optice.
Cinci perioade ale lui Venus de 584 de zile însumează 2.920 de zile, aproape opt ani solari, iar paginile includ ajustări pentru a prelungi utilizarea tabelului. Ciclul organizează prevestirea și acțiunea rituală împreună cu calculul.
Manuscrisul păstrat, pliat în acordeon, este postclasic și probabil cuprinde cunoștințe mai vechi; nu este un caiet al unui observator modern. Trebuie evitate telescoapele, zecimalele actuale și ideea unei predicții separate de religie.
Ceea ce știm și ce interpretăm
Fapt documentat: SLUB Dresden identifică în codice tabele calendaristice, de eclipse și ale lui Venus, bazate pe o perioadă de 584 de zile și cicluri ample. Interpretare și precauție: datele copierii și straturile de cunoaștere sunt dezbătute; «predicție exactă» trebuie înțeleasă în cadrul convențiilor calendaristice și rituale mayașe.
Date de catalog
Dată narativă
Manuscris păstrat: Postclasic, probabil secolele XIII–XIV; cunoștințe anterioare
Loc
Nordul Yucatánului, proveniență probabilă; astăzi la Dresda, Germania
Material
Hârtie din scoarță acoperită cu stuc · pigmenți · manuscris pliat în acordeon
Context
Astronomie, calendar, prevestire și transmitere scrisă
Lectură curatorială
Faptul documentat și interpretarea sa apar separat în blocul de dovezi.
Dată
Manuscris păstrat: Postclasic, probabil secolele XIII–XIV; cunoștințe anterioare
Loc
Nordul Yucatánului, proveniență probabilă; astăzi la Dresda, Germania
Suport
Hârtie din scoarță acoperită cu stuc · pigmenți · manuscris pliat în acordeon
Acoperire documentară
3 surse muzeale, patrimoniale, din corpusuri primare sau de cercetare pentru această oprire.
ACEEAȘI TEMĂ, MOMENTE DIFERITE
Exponate conectate în timp
Urmărește o temă între colecții. O etichetă comună permite compararea exponatelor; nu dovedește că o cultură a influențat alta.
Ordinea folosește punctul de mijloc al fiecărui interval de datare aproximativ; intervalele se pot suprapune. Distanța nu reprezintă timpul scurs. Glisează, derulează sau folosește săgețile. Când secvența are focalizarea, folosește ← / →, Home sau End.
Lectură de aproximativ 1 min · Secțiuni: 1. Lectură extinsă și surse · acces gratuit. Revizuire editorială înregistrată: .
Istoria materială influențează lectura
Codicele de la Dresda a fost împărțit în două fâșii și așezat între plăci de sticlă în 1835 pentru a fi protejat și expus. În timpul distrugerii Palatului Japonez în 1945, apa a pătruns în depozitul unde era păstrat; când plăcile au fost separate pentru uscare, porțiuni din stratul de var au rămas lipite. Trei file au fost reașezate din greșeală rotite. SLUB documentează aceste intervenții deoarece ordinea și conservarea paginilor contează în studierea tabelelor. Manuscrisul pe care îl consultăm îmbină munca scribilor mayași cu o istorie ulterioară de montare, deteriorare și conservare.
Nordul Yucatánului, proveniență probabilă; astăzi la Dresda, GermaniaCoasta olmecă a Golfului și ținuturile mayașe reunite într-un muzeu; contactul nu echivalează cu descendența liniară. Amprenta indică centrul orientativ al ariei, nu o graniță sau un punct exact.
Română
Español
English
Français
Italiano
Deutsch
Русский
Português
Polski
Svenska
Norsk bokmål
Suomi
Türkçe
العربية
简体中文
한국어
हिन्दी
Ελληνικά
Vizualizezi