ATLAS INIȚIAL · DIVIZIUNI ȘI REGIUNI
Harta mayașilor
Atlasul mayașilor
Localizează regiunile mayașe și centrele olmece cu care au existat contacte, fără a confunda cele două popoare.
Documentația muzeului · lectură publică și gratuită, fără înregistrare.
Vizualizare editorială · Corespondența contextuală
Vizualizare editorială declarată, bazată pe cartografia și sursele fișei; nu este o frontieră istorică exactă.
Istorie și context
Harta începe în Formativul timpuriu mezoamerican și permite parcurgerea a 8 faze. Locurile documentate — San Lorenzo · orizont olmec, Tikal, Palenque — apar doar când ajută la înțelegerea perioadei active.
Muzeul reunește, printr-o decizie editorială, două tradiții legate între ele; olmecii nu s-au «transformat» pur și simplu în mayași, iar popoarele mayașe continuă să existe.
Ceea ce știm și ce interpretăm
Linia de coastă provine din Natural Earth. Straturile disting originea, nucleul, controlul direct, influența, rețelele, teritoriile disputate și domeniile externe; sunt delimitări curatoriale aproximative, nu frontiere moderne. Conturul estompat păstrează faza anterioară pentru a face vizibilă fiecare extindere, contracție sau absorbție. Muzeul reunește, printr-o decizie editorială, două tradiții legate între ele; olmecii nu s-au «transformat» pur și simplu în mayași, iar popoarele mayașe continuă să existe.
Date de catalog
- Mod de lectură
- Regiuni și grupuri fără frontieră unică
- Succesiune
- 8 faze · Formativ timpuriu mezoamerican (circa 1800–1000 î.Hr.) → San Lorenzo și La Venta (circa 1400–400 î.Hr.) → Preclasic mayaș (circa 1000 î.Hr.–250 d.Hr.) → Clasic timpuriu (250–600 d.Hr.) → Clasic târziu (600–900 d.Hr.) → Clasic terminal (circa 800–1000 d.Hr.) → Postclasic (circa 900–1524 d.Hr.) → Cucerire, reducție și popoare vii (secolul XVI–prezent)
- Noduri
- San Lorenzo · orizont olmec (≈1400–1000 î.Hr.) · Tikal (Preclasic–Clasic) · Palenque (Clasic)
- Zonă
- Context formativ al centrelor de stil olmec.
- Precauție
- Muzeul reunește, printr-o decizie editorială, două tradiții legate între ele; olmecii nu s-au «transformat» pur și simplu în mayași, iar popoarele mayașe continuă să existe.
O privire mai de aproape
Lectură de aproximativ 1 min · Secțiuni: 1. Lectură extinsă și surse · acces gratuit. Revizuire editorială înregistrată: .
Cartografierea clădirilor și datarea schimbărilor lor
Prospectarea LiDAR a regiunii Ceibal combină relieful și săpăturile pentru a reconstitui distribuția așezărilor. Aceeași formă arhitecturală poate persista în timp ce utilizarea ei se schimbă: spre sfârșitul Preclasicului Mijlociu, ofrandele de topoare verzi de pe axa Grupului E au lăsat locul depunerilor de ceramică, obsidian și altor ritualuri. O hartă a monumentelor nu permite, singură, distingerea acestor transformări. De aceea, ariile teritoriale din acest atlas sunt aproximative: data clădirii, modificările sale și distribuția locuințelor trebuie citite ca straturi diferite, nu ca frontiere politice permanente.
Locația și teritoriul
DOMENIUL REGIONAL
Coasta olmecă a Golfului și ținuturile mayașe reunite într-un muzeu; contactul nu echivalează cu descendența liniarăCoasta olmecă a Golfului și ținuturile mayașe reunite într-un muzeu; contactul nu echivalează cu descendența liniară. Amprenta indică centrul orientativ al ariei, nu o graniță sau un punct exact.ATLAS TERITORIAL · CARTOGRAFIE REALĂ · ÎNTINDERE SCHIMBĂTOARE
Atlasul mayașilor
Formațiuni din Golf și multiple regiuni mayașe
Satele Golfului și ale ariei mayașe cresc în medii paralele; proximitatea și schimburile nu dovedesc o descendență etnică liniară.
CE SE SCHIMBĂ · OrigineApar comunități agricole în aria mayașă alături de rețelele formative ale Golfului, fără un teritoriu politic comun.
- 01 · San Lorenzo · orizont olmec≈1400–1000 î.Hr.Centru timpuriu din Golf; influență, nu strămoș biologic liniar.
Muzeul reunește, printr-o decizie editorială, două tradiții legate între ele; olmecii nu s-au «transformat» pur și simplu în mayași, iar popoarele mayașe continuă să existe.
Documentația tuturor perioadelor
Harta este interactivă; cronologia completă poate fi citită și mai jos, fără a activa nicio comandă.
cca 1800–1000 î.Hr. · Formativul timpuriu mezoamerican
Satele Golfului și ale ariei mayașe cresc în medii paralele; proximitatea și schimburile nu dovedesc o descendență etnică liniară.
Origine · Apar comunități agricole în aria mayașă alături de rețelele formative ale Golfului, fără un teritoriu politic comun.
- Coasta Golfului · cca 1800–1000 î.Hr.
Context formativ al centrelor de stil olmec.
Probabil - Comunități din aria mayașă · cca 1800–1000 î.Hr.
Arie amplă și diversă; nu o unitate politică.
Probabil
cca 1400–400 î.Hr. · San Lorenzo și La Venta
Centrele Golfului răspândesc repertorii și schimburi prin Mezoamerica; nu sunt un stat mayaș timpuriu sau o unică «cultură-mamă».
Expansiune · San Lorenzo și La Venta concentrează noduri ale Golfului și extind schimburile, fără a transforma întreaga rețea într-un singur regat.
- Centre olmece din Golf · cca 1400–400 î.Hr.
Nucleu arheologic aproximativ.
Probabil - Rețele formative · Mileniile II–I î.Hr.
Circulație a materialelor și imaginilor, nu control politic.
Dezbătut
cca 1000 î.Hr.–250 d.Hr. · Preclasicul mayaș
Centrele mayașe ridică piețe, platforme și mari complexe în mai multe regiuni; nu există un imperiu comun.
Expansiune · Centrele mayașe cresc și își extind rețelele proprii în ținuturile joase și înalte, diferențiindu-se de nucleul olmec anterior.
- Regiuni mayașe preclasice · cca 1000 î.Hr.–250 d.Hr.
Delimitare culturală cu goluri și diferențe regionale.
Probabil
250–600 d.Hr. · Clasicul timpuriu
Dinastiile și orașele-stat articulează rețele de alianță, război și scriere; Tikal este un centru între multe altele.
Expansiune · Locuirea se densifică în cetăți-stat conectate, cu alianțe și rivalități care împiedică o frontieră comună.
- Cetăți-stat din Clasicul timpuriu · 250–600 d.Hr.
Constelație de entități politice, nu stat unitar.
Probabil
600–900 d.Hr. · Clasicul târziu
Numeroase curți ating o mare densitate urbană și concurează prin alianțe și războaie; întinderea culturală nu definește o suveranitate comună.
Expansiune și fragmentare · Spațiul urban atinge o densitate mare, dar se fragmentează în numeroase curți și sfere politice concurente.
- Mozaic al Clasicului târziu · 600–900 d.Hr.
Aria totală a mai multor cetăți și peisaje agricole.
Probabil
cca 800–1000 d.Hr. · Clasicul terminal
Multe curți din ținuturile joase sudice se reconfigurează sau pierd populație, în timp ce centrele nordice și comunitățile rurale continuă.
Contracție · Numeroase centre sudice se restrâng sau sunt abandonate, în timp ce unele nuclee nordice câștigă o pondere relativă mai mare.
- Ținuturile joase sudice în transformare · cca 800–1000 d.Hr.
Arie de criză inegală; nu rămâne pustie.
Probabil - Centre nordice · cca 800–1000 d.Hr.
Continuități și centre noi în nord.
Probabil
cca 900–1524 d.Hr. · Postclasicul
Chichén Itzá, Mayapán și regatele din ținuturile înalte reprezintă traiectorii succesive și paralele, nu o restaurare imperială mayașă.
Fragmentare și extindere · Activitatea politică se reorientează spre noi entități politice și coridoare, mai ales în nord și în zonele de coastă.
- Entități politice mayașe postclasice · cca 900–1524 d.Hr.
Multiple regate și comunități regionale.
Probabil
secolul XVI–prezent · Cucerire, strămutări în așezări coloniale și popoare vii
Colonizarea modifică teritoriile și autoritățile, dar popoarele și limbile mayașe continuă; harta nu trebuie să rămână niciodată goală după perioada clasică.
Absorbție și restrângere · Cucerirea și reducțiile comprimă multe teritorii, dar comunitățile mayașe păstrează și revendică spații vii.
- Teritorii și comunități mayașe vii · prezent
Arie orientativă; drepturile și autodefinirile contemporane necesită surse comunitare.
Probabil
Locuri documentate
- San Lorenzo · orizont olmec · ≈1400–1000 î.Hr.
Centru timpuriu din Golf; influență, nu strămoș biologic liniar.
- Tikal · Preclasic–Clasic
Cetate-stat din ținuturile joase centrale.
- Palenque · Clasic
Curte, inscripții și arhitectură în Chiapas.
Rute și contacte
- legătură istorică documentată
- legătură istorică documentată
Muzeul reunește, printr-o decizie editorială, două tradiții legate între ele; olmecii nu s-au «transformat» pur și simplu în mayași, iar popoarele mayașe continuă să existe.
Surse și referințe
Ți-a plăcut această fișă?
Părerea ta ne ajută să îmbunătățim muzeul. O poți schimba oricând dorești.
Se încarcă evaluarea ta…